HomeRadio Vatican
Vatican Radio   
alte limbi  

     Home > Biserică >  2013-07-02 15:05:29
A+ A- Tipăreşte Pagina



Papa Francisc: să fugim de păcat, fără nicio nostalgie



(RV – 2 iulie 2013) Creştinul este chemat să fie curajos în propria slăbiciune, a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie de marţi dimineaţă, din capela Casei Sfânta Marta din Vatican. RealAudioMP3

Papa a amintit că uneori trebuie să recunoaştem că suntem slabi, fiind necesar să fugim de păcat fără nicio nostalgie, fără să privim în urmă.
La Sfânta Liturghie, concelebrată de cardinalul Manuel Monteiro de Castro şi de mons. Beniamino Stella, au luat parte un grup de preoţi, câţiva colaboratori ai Tribunalului Penitenţieriei Apostolice şi unii membri din cadrul Academiei Pontificale Ecleziastice.

La celebrarea euharistică cu Sfântul Părinte a concelebrat de asemenea PS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei Episcopale din România.

Ne oferă mai multe amănunte colegul nostru Alessandro Gisotti, de la redacţia în limba italiană:

Inspirându-se din lecturile zilei, Papa Francisc s-a oprit asupra unor posibile comportamente umane în situaţii de dificultate şi de conflict, printre acestea numărându-se încetineala de a acţiona, frica şi incapacitatea de a ne dezlipi de rău, de păcat.
Pontiful a dat exemplul lui Lot care este decis să părăsească oraşul înainte ca acesta să fie distrus, dar acţionează încetul cu încetul. Îngerul îi spune să fugă însă persistă în el „incapacitatea de a se rupe de rău, de păcat”. Asemenea lui Lot şi noi vrem să ieşim din starea de păcat, suntem decişi să facem acest lucru, dar este ceva „care ne trage înapoi”, încât Lot se apucă să negocieze până şi cu îngerul:

„Este destul de dificil să ne rupem de o situaţie de păcat. Este dificil. Dar vocea lui Dumnezeu insistă în a spune: 'Fugi! Tu nu poţi lupta în acel loc, căci ploaia de sulf şi foc te va ucide. Fugi!' Sfânta Tereza a Pruncului Isus ne învăţa că uneori, în unele ispitiri, unica cale de a ne salva este fuga, iar în astfel de cazuri nu trebuie să ne fie ruşine de fuga noastră; trebuie să recunoaştem că suntem slabi şi că trebuie să fugim. Iar poporul nostru, în simpla sa înţelepciune, spune un pic ironic: 'Soldatul care fuge este folositor pentru un alt război'. Tot astfel şi noi: să fugim, pentru a putea merge înainte pe calea lui Isus”.

Îngerul i-a spus lui Lot „să nu privească în urmă”, să fugă şi să privească înainte, sfătuindu-l astfel să învingă nostalgia păcatului. Pontiful ne-a îndemnat să ne gândim la poporul lui Dumnezeu în pustiu, subliniind: „Avea totul; avea promisiunile…”, şi totuşi suferea de dorul cepei di Egipt, nostalgie care l-a făcut să uite „că mânca acele cepe pe masa sclaviei”; însă poporul avea totuşi nostalgie, voia să se întoarcă în Egipt.
Sfatul îngerului este unul înţelept: de a nu privi înapoi, ci înainte, iar noi nu trebuie să facem precum soţia lui Lot, fiind necesar să ne rupem de orice nostalgie a păcatului şi de tentaţia unei curiozităţi periculoase:

• „Să fugim fără nicio nostalgie din faţa păcatului. În acest caz, curiozitatea nu serveşte la nimic. Într-o lume atât de plină de păcat, curiozitatea face rău, de aceea trebuie fugit fără să se privească în urmă, căci suntem cu toţii slabi şi trebuie să ne apărăm.
O situaţie similară este cea din barcă, relatată în Evanghelia după Sfântul Matei. Când în mare se iscă o mare furtună iar barca este acoperită de valuri, ucenicii încep să strige: 'Salvează-ne, Doamne, suntem, pierduţi', căci ucenicilor le era frică, frica fiind o altă tentaţie a diavolului: tentaţia de a ne fi frică să mergem pe calea Domnului”.

Există deci şi ispitirea de a sta pe loc, de a rămâne unde ne simţim în siguranţă, această situaţie fiind asemănătoare cu sclavia din Egipt, după cum a atras atenţia Papa. Însă frica nu este un bun sfătuitor, Isus spunând în mai multe rânduri: „Nu vă fie teamă!”.
Papa Francisc s-a oprit şi asupra unui alt comportament în faţa păcatului, a ispitirii, a fricii, comportament pe care trebuie să-l aibă cine crede în Isus: trebuie să ne adresăm Domnului.

• „A-l privi pe Domnul, a-l contempla. Acest lucru ne dăruieşte stupoarea atât de frumoasă a unei noi întâlniri cu Domnul căruia trebuie să-i spunem ceea ce ne ispiteşte, ceea ce alimentează curiozitatea, ceea ce ne înspăimântă, şi să-i spunem: „Salvează-ne Doamne, căci suntem pierduţi!”
Să avem stupoarea unei noi întâlniri cu Isus. Să nu fim creştini naivi, nici călduţi, ci să fim valoroşi şi curajoşi.
Suntem slabi, dar trebuie să fim curajoşi în slăbiciunea noastră. Iar curajul nostru trebuie să se exprime de multe ori prin fugă, fără să privească în urmă, fără a cădea într-o nostalgie periculoasă. Să nu ne fie teamă şi să privim mereu la Domnul!”

R.V./A.M.




Trimiteți






Cine suntem Orar programe Scrie redactiei Productie RV Linkuri Alte limbi Sfântul Scaun Cetatea Vaticanului Celebrari liturgice ale Papei
Conţinutul acestui site este protejat de Copyright ©. Webmaster / Referinţe / Condiţii legale / Pentru publicitate