HomeRadio Vatican
Vatican Radio   
alte limbi  

     Home > Biserică >  2013-07-31 14:41:04
A+ A- Tipăreşte Pagina



Comentariul pr. Lombardi la conversaţia Papei Francisc cu jurnaliştii



(RV 31 iul 2013) Continuă să aibă un ecou puternic în lume lungul interviu pe care Papa Francisc l-a acordat jurnaliştilor care l-au însoţit pe drumul de întoarcere de la Ziua Mondială a Tinerilor din Brazilia la Roma. Umorul Papei, sinceritatea şi libertatea cu care acesta a vorbit a uimit presa, opinia publică şi nu numai. Purtătorul de cuvânt al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi, a vorbit despre acest interviu la Radio Vatican: RealAudioMP3


• „Să spunem că primul lucru care m-a impresionat în cadrul convorbirii cu jurnaliştii a fost lungimea interviului, pentru că pe drumul de întoarcere, după o săptămână atât de intensă, e greu de descris starea noastră: eram vii, mai aveam energia necesară, dar eram foarte obosiţi… Papa a demonstrat că este disponibil până la capăt, cu toate că a spus că era puţin obosit, însă a dorit să nu existe limite impuse întrebărilor, chiar dacă ar fi fost întrebări dificile sau impertinente. Disponibilitatea sa a fost totală, iar cheia atitudinii sale a fost sinceritatea şi spontaneitatea completă, care este o cheie de interpretare convingătoare, foarte credibilă şi de care jurnaliştii şi-au dat seama. Nu este nimic care trebuie ascuns, nu există niciun motiv pentru care cineva nu trebuie să spună adevărul, sigur, vorbind în modul corespunzător pentru a fi înţeles şi pentru a fi constructiv”.

Intrând în conţinutul acestui lung colocviu cu presa, mai ales în temele etice, unii au perceput unele noutăţi absolute faţă de magisteriul precedent. Este adevărat?

• „Nu aş spune asta. Cred că tocmai asupra punctelor cruciale el a rechemat foarte clar tradiţia Bisericii şi magisteriul său. A spus: ‘Sunt un fiu al Bisericii’, deci este în continuitate cu ceea ce Biserica a învăţat mereu şi continuă să spună. Despre tema hirotonirii femeilor a fost foarte clar, spunând că este o poartă închisă, iar în ceea ce priveşte homosexualitatea a rechemat în discuţie Catehismul Bisericii Catolice. Ceea ce este clar în atitudinea Papei Francisc – şi probabil este ceea ce atrage de partea lui multe persoane – este eficienţa cu care face să se înţeleagă că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi. Faptul că nimeni nu trebuie să se simtă exclus de la iubirea lui Dumnezeu, de la milostivirea sa; Dumnezeu vine în întâmpinare pentru a linişti şi vindeca rănile omenirii. Papa Francisc se simte cu adevărat trimis să anunţe această iubire şi această milostivire a lui Dumnezeu. În fond, şi comportamentul său tinde să manifeste această apropriere şi această iubire a lui Dumnezeu pentru toţi. În acest lucru Papa Francisc este un vestitor care are o carismă cu adevărat puternică, eficientă şi atrage pentru că fiecare dintre noi este conştient că are nevoie de iubirea lui Dumnezeu. Din punctul meu de vedere acest lucru este, probabil, aspectul cel mai caracteristic al pontificatului său. În convorbirea cu presa a adăugat o temă asupra căreia cred că se va întoarce, aceea a iertării păcatului: a amintit că Dumnezeu iartă păcatele şi atunci când le iartă – prin Spovadă şi prin iubirea Sa - uită de ele. Aşadar şi noi trebuie să-l imităm pe Domnul în atitudinea sa. Există parabole evanghelice foarte cunoscute, dar care trebuie însă regăsite, pentru că eu cred că Papa şi-a dat foarte bine seama că în societatea de astăzi uneori există şi o anumită furie în a reproşa greşelile altora, fără a avea simţul milostivirii sau al compasiunii. Acest lucru este foarte important şi pentru a regăsi sensul sacramentului confesiunii şi al pocăinţei despre care Papa a vorbit de mai multe ori”.

În discursul de rămas bun de la Rio Papa a spus că „prin intermediul tinerilor Cristos pregăteşte o nouă primăvară în întreaga lume”. Cum înţelegeţi această frază? Este ceva aproape profetic?

• „Da, însă introducând aceste cuvinte într-un context mult mai amplu. Deoarece dacă există o primăvară sau o schimbare care trebuie aşteptată datorită tinerilor, acest lucru este pentru că ei îţi dau acel impuls, acel avânt de a face lucruri noi, şi mai frumoase celor pe care am fost capabili să le facem până acum. Însă nu este sensul unei idealizări a tineretului, ca şi cum ar avea în el însuşi singur toate răspunsurile pentru a face o nouă lume.. Nu! Papa ne-a vorbit foarte clar de o Biserică comunitate şi de o societate care, împreună cu responsabilitatea tuturor, merge spre împlinirea planului lui Dumnezeu şi un viitor mai bun şi mai drept pentru toţi. Aşadar, să spunem că tineretul este oarecum precum un motor al schimbării: când spune „faceţi zgomot, faceţi gălăgie”, în sensul de a pune în mişcare ceea ce este imobil. Dar acest dialog, această integrare între generaţii, mai amplu între diversele componente ale societăţii, mi se pare că nu trebuie uitată după această Zi a tineretului care oricum este un mare semn de speranţă pentru comunitatea umană de a merge înainte, pentru Biserică, pentru Biserica din Brazilia, dar şi pentru Biserica din lume”.

În diversele discursuri către Biserica din Brazilia, către Biserica latino-americană, către Biserica din întreaga lume, Papa a dat o perspectivă mai amplă gândurilor care veneau date la Sfintele Liturghii din Capela Sfânta Marta, iluminând şi mai mult drumul Bisericii. Care credeţi că sunt etapele acestui drum care se deschide după experienţa din Brazilia?

• „Cred că nu a fost totul încheiat cu această călătorie, chiar dacă, în mod cert, a fost foarte semnificativă în acest început de pontificat. Papa a vorbit mult despre o Biserică care nu este auto-referenţială, ci deschisă lumii şi misionară. Aceasta a fost o ocazie pentru a spune aceste lucruri, dar printr-o modalitate concretă proprie de a relaţiona cu tinerii şi cu responsabilii comunităţii, precum episcopii. Mai mult, au avut loc, într-un mod foarte eficient, o serie de întâlniri cu diverse dimensiuni ale marginalizării şi ale suferinţei: perspectivă din care trebuie văzută lumea de astăzi. Perspectiva săracilor – Biserica pentru săraci şi a săracilor – a fost integrată foarte clar în această călătorie. În cele din urmă, aş amintit aspectul marian, al devoţiunii mariane, de care el a fost legat în mod categoric şi pe care el îl simte ca fiind aşa de fecund şi de fundamental pentru Biserica de astăzi şi din totdeauna. A spus: ‘Biserica care nu recunoaşte poziţia femeii în Biserică şi care implicit nu înţelege prezenţa Mariei împreună cu apostolii în Cenaclu este o Biserică care se condamnă sterilităţii’. Aşadar, şi acest început marian al călătoriei a fost foarte semnificativ dintr-o perspectivă a speranţei şi a fecundităţii angajării Bisericii în lume”.


(RV – G. Ceraso - A.C. Hrişman)




Trimiteți






Cine suntem Orar programe Scrie redactiei Productie RV Linkuri Alte limbi Sfântul Scaun Cetatea Vaticanului Celebrari liturgice ale Papei
Conţinutul acestui site este protejat de Copyright ©. Webmaster / Referinţe / Condiţii legale / Pentru publicitate