HomeRadio Vatican
Vatican Radio   
alte limbi  

     Home > Audienţe şi Îngerul  Domnului >  2013-11-10 16:22:05
A+ A- Tipăreşte Pagina



Viaţa pământească se înţelege numai pornind de la viaţa veşnică. Apel la solidaritate în favoarea populaţiei din Filipine



RV 10 nov 2013. Cu o amplă meditaţie despre Evanghelia duminicii, din ritul roman sau latin, şi cu un apel la solidaritate materială şi spirituală faţă de populaţia din Filipine, greu încercată de trecerea taifunului Hayian-Yolanda, Sfântul Părinte Papa Francisc s-a adresat duminică miilor de credincioşi care, în ciuda vremii ploioase şi reci, au venit în Piaţa Sf. Petru la rugăciunea mariană „Angelus Domini”. În saluturile care au urmat Binecuvântării Apostolice, Sfântul Părinte a amintit de beatificarea Maicii Maria Tereza Bonzel, la Paderborn, în Germania. De asemenea, Papa a menţionat împlinirea a 75 de ani de la violenţele antisemite din Germania şi Austria.

● „Evanghelia acestei duminici ni-l prezintă pe Isus în faţa saduceilor, care negau învierea. Şi îi adresează lui Isus o întrebare chiar pe această temă ca să-l pună la încercare şi să ia în râs credinţa în învierea morţilor”.

Saduceii pornesc de la un caz inventat, în care o femeie a avut şapte soţi, morţi unul după altul, pentru a încheia cu întrebarea finală: „la înviere, a cui va fi femeia?” (cfr Luca 20, 27-38). Dar Isus, a continuat Papa, „mereu blând şi răbdător (…) răspunde mai întâi că viaţa de după moarte nu are aceiaşi parametri ca viaţa pământească. Viaţa veşnică este o altă viaţă, într-o altă dimensiune, în care, printre altele, nu va mai exista căsătoria, aceasta fiind legată de existenţa noastră în această lume. Cei înviaţi – ne spune Isus – vor fi asemenea îngerilor şi vor trăi într-o stare diferită, pe care acum nu o putem percepe şi nici închipui”.

„Dar apoi Isus, pentru a spune astfel, trece la contraatac. Şi o face citând Sfânta Scriptură, cu o simplitate şi originalitate care ne lasă plini de admiraţie faţă de Învăţătorul nostru, unicul Învăţător! Isus găseşte dovada învierii în episodul lui Moise şi a rugului aprins (Exod 3,1-6), acolo unde Dumnezeu se revelează drept Dumnezeul lui Avram, al lui Isac şi al lui Iacob.
● „Numele lui Dumnezeu este legat de numele oamenilor şi femeilor faţă de care El se leagă, şi această legătură este mai tare decât moartea. Şi noi putem spune la fel despre raportul lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare dintre noi: El este Dumnezeul nostru! El este Dumnezeul fiecăruia dintre noi, ca şi cum El ar avea numele nostru. Îi place să o spună şi acesta este legământul. Iată de ce Isus afirmă: «Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii» (Lc 20, 38)”.

„Aceasta este legătura decisivă, legământul fundamental, legământul cu Isus: El însuşi este Legământul, El însuşi este viaţa şi învierea, pentru că prin iubirea sa răstignită a învins moartea. În Isus Dumnezeu ne dă viaţa veşnică, o dăruieşte tuturor, şi, graţie Lui, toţi au speranţa unei vieţi mai adevărate decât această viaţă. Viaţa pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru noi nu este o simplă înfrumuseţare a vieţii de faţă: ea depăşeşte închipuirea noastră, pentru că Dumnezeu ne uimeşte mereu prin iubirea şi milostivirea sa”.

De altfel, a continuat Sf. Părinte la meditaţia despre Evanghelia duminicii, „ceea ce se va întâmpla este exact contrariul a ceea ce aşteptau saduceii”. Altfel spus, nu trebuie să ne imaginăm viaţa de dincolo pornind de la viaţa de pe pământ, ci invers: viaţa de acum trebuie înţeleasă pornind de la viaţa veşnică. Din nou, Papa Francisc:
„Nu viaţa aceasta este punctul de referinţă pentru veşnicie, pentru cealaltă viaţă, cea care ne aşteaptă, ci veşnicia, viaţa aceea, este cea care luminează şi dă speranţă vieţii pământeşti a fiecăruia dintre noi! Dacă privim numai cu ochi omeneşti, suntem înclinaţi să spunem că drumul omului merge de la viaţă spre moarte. Aceasta se vede, dar numai dacă privim cu ochi omeneşti. Isus răstoarnă această perspectivă şi spune că pelerinajul nostru merge de la moarte la viaţă, la viaţa cea deplină! Noi suntem pe cale, în pelerinaj spre viaţa deplină şi viaţa deplină este cea care luminează drumul nostru. Aşadar, moartea se află în urma noastră, la spate, nu înaintea noastră! Înaintea noastră se află Dumnezeul celor vii, Dumnezeul legământului, Dumnezeu care poartă numele meu, numele nostru (…) [Înaintea noastră] se află înfrângerea definitivă a păcatului şi a morţii, începutul unui nou timp de bucurie şi lumină fără de sfârşit. Dar încă de pe acest pământ, în rugăciune, în Sacramente, în fraternitate, noi ne întâlnim cu Isus şi iubirea sa, şi în acest fel putem pregusta ceva din viaţa înviată. Experienţa pe care o facem despre iubirea şi fidelitatea sa aprinde ca un fel de foc în inima noastră şi măreşte credinţa noastră în înviere. Într-adevăr, dacă Dumnezeu este fidel şi iubeşte, nu poate să fie astfel pentru un anumit timp: fidelitatea este veşnică, nu se poate schimba. Iubirea lui Dumnezeu este veşnică, nu se poate schimba. Nu este pentru o bucată de vreme: este pentru totdeauna, pentru ca noi să mergem înainte! El este fidel pentru totdeauna şi ne aşteaptă pe fiecare dintre noi, ne însoţeşte pe fiecare dintre noi cu fidelitatea sa veşnică”.

După rugăciunea „Angelus”, Sfântul Părinte Papa Francisc a lansat un puternic apel la solidaritate în favoarea populaţiei din Filipine, doborâtă de taifunul Hayian-Yolanda, cel mai violent din cele care s-au abătut în ultimele decenii asupra statului insular asiatic. Cel puţin 10 mii de persoane şi-au pierdut viaţa numai pe insula Leyte şi alţi 300 de oameni au pierit pe insula Samar.
● „Doresc să dau asigurarea apropierii mele faţă de populaţiile din Filipine şi din această regiune, afectate de un taifun înfricoşător. Din nefericire, victimele sunt foarte multe şi pagubele, enorme. Să ne rugăm o clipă în tăcere, la Fecioara Maria, pentru fraţii şi surorile noastre, şi să încercăm să le trimitem şi ajutorul nostru concret. Să ne rugăm în tăcere! (Ave Maria…)”

Papa Francisc a subliniat la rugăciunea „Angelus” şi împlinirea a 75 de ani de la aşa numita „Noapte de cristal”. „Violenţele nopţii de 9 spre 10 noiembrie 1938 împotriva evreilor, a sinagogilor, locuinţelor, magazinelor au marcat un pas trist spre tragedia Holocaustului. Să reînnoim apropierea şi solidaritatea noastră faţă de poporul evreu, fraţii noştri mai mari. Şi să-l rugăm pe Dumnezeu pentru ca memoria trecutului, memoria păcatelor trecute, să ne ajute să fim întotdeauna vigilenţi în faţa oricărei forme de ură şi intoleranţă”.

În fine, Papa a amintit şi beatificarea, duminică, la Paderborn, în Germania, a Maicii Maria Tereza Bonzel, fondatoare a congregaţiei „Surorile Sărace Franciscane ale Adoraţiei Perpetue”. „Euharistia”, a spus Papa, „era izvorul din care lua energia spirituală pentru a se dărui cu neobosită caritate celor mai slabi. Să-l lăudăm pe Domnul pentru mărturia ei!”.

Primiţi acum şi Binecuvântarea apostolică invocată de Sfântul Părinte Papa Francisc, duminică, la rugăciunea „Angelus”, în Piaţa Sf. Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3

(rv – A. Dancă)




Trimiteți






Cine suntem Orar programe Scrie redactiei Productie RV Linkuri Alte limbi Sfântul Scaun Cetatea Vaticanului Celebrari liturgice ale Papei
Conţinutul acestui site este protejat de Copyright ©. Webmaster / Referinţe / Condiţii legale / Pentru publicitate